HandMade (www.breslo.ro/Shop/sfcomputers)

HandMade ? Da ! Este o arta in care fantezia, creativitatea, esteticul, unicitatea, finetea si eleganta se intrepatrund. Lucrurile create vor fi intr-adevar personalizate, unice, doar pentru tine. Modelul initial poate suferi pe parcurs modificari in culoare, desing, dupa preferintele fiecaruia. Iar cineva este acolo, amabila si rabdatoare, pentru a transpune cu manutele ei cele mai adanci preferinte si a multumi pana si pe cei mai pretentiosi. Veti aprecia lucrurile cu adevarat deosebite fata de cele facute in serie, la o masinarie.

Ati auzit de atatea ori "gusturile nu se discuta", si asa este, fiecare dintre noi suntem diferiti, unici. Fiecaruia ii va place altceva decat celui de langa noi. Fiecare are personalitatea lui si ne dorim ceva special pentru noi... doar pentru noi... Pentru aceasta exista HandMade.

HandMade = arta de a transpune in realitate ceea ce visam.

Produsele noastre HandMade sunt create din materiale ca :
hartie speciala, carton divers (satinat, sidefat, simplu sau cu striatii) figurine, perle, margele, fluturasi, buburuze din lemn, pamblici saten sau organza, etc.

Aici puteti vedea o parte din produsele realizate de noi : http://www.breslo.ro/Shop/sfcomputers

• INVITATII nunta, botez, onomastici, etc
  




• MARTURII
  




• ALBUME FOTO





• CALENDARE





• MENIURI





• PLICURI BANI
  




• PERNA VERIGHETE





• DIPLOME





• CARTI DE VIZITA





• PERSONALIZARI CDuri - DVDuri

O lume de FLORI...

Pentru ca luna MAI este luna florilor,...
haideti sa inchidem un pic ochii,
sa ne lasam purtati de imaginatie...
si sa ne visam intr-o lume a florilor...
Sa alergam pe campuri pline de flori,
sa admiram culorile
si sa simtim miile de arome parfumate...

Florile sunt creatia divina pentru noi,
deoarece Dumnezeu ne iubeste si ne-a daruit ceva frumos.

Imm... o lume de flori... interesant...
Ci-ar fi daca fiecare dintre noi am fi o floare...
oare cum am mirosi ? ce culoare am avea ?
un parfum suav, cald, imbietor cu o coloristica placuta...
sau negri de suparare si miros intepator ?
Sa meditam ... avem ceva de invatat si de la flori.

2 Corinteni 2:14 spune asa...
"Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta totdeauna in carul Lui de biruinta in Hristos, si care raspandeste prin noi in orice loc mireasma cunostintei Lui."
O mireasma a cunostintei lui Hristos... plina de intelepciune, de dragoste, de bunatate, de blandete, de pace, de ingaduinta... si continuati d-voastra.

Oare am putea fi ca florile? De ce nu ?...
Ele sunt o binecuvantare pentru lumea intreaga,
fara discriminare si fara sa astepte ceva in schimb.


Rezolvati puzzele-ul de mai jos si veti putea privi o imagine splendida de maci,
pe care, de ce nu, vi le daruiesc dumneavoastra.




___________
scris de LoveGod

OARE CE A SARBATORIT O LUME INTREAGA DE “PASTE” ?

Cuvantul "paste" inseamna - a trece pe alaturi, a trece peste

Sarbatoarea Pastelui este o sarbatoare vechi testamentala evreasca, de mult apusa, care nu-si are locul in vremurile noastre. Aceasta avea loc in prima zi a saptamanii, duminica. (Exod capitolele 11, 12).

Aceasta sarbatoare cuprindea :
- veghea pana dupa miezul noptii pentru a se asigura ca a trecut mortea si sunt salvati, stateau in casa si se rugau ;
- mielul fript la foc (nu fiert in apa sau crud) si trebuia mancat tot in acea seara ;
- sangele rosu al mielului cu care erau unsi (pictati, colorati) stalpii usii si pragul de sus al casei (nicidecum ouale), pentru ca ingerul mortii sa treaca pe langa acea casa neatingandu-se de intaii nascuti ai acesteia, moartea trecea pe alaturi, trecea pe langa ;
- postul de 7 zile cu azimi, fara paine dospita ;
- fara munca in acele zile, decat prepararea hranei ;
- adunare de sarbatoare sfanta.

Dumnezeu a lovit Egiptul si cu cea de-a 10 urgie (pedeapsa) pentru ca acestia ii tineau pe evrei in robie, ii exploatau si nu voiau sa le redea libertatea. Aceasta urgie a constat in moartea tututor intailor nascuti din tara Egiptului, de la intaiul nascut al lui Faraon, care sedea pe scaunul lui de domnie, pana la intaiul-nascut al roabei care statea la rasnita, si pana la toti intaii-nascuti ai dobitoacelor.

Dupa aceasta a 10-a urgie, poporul evreiesc si-a recapatat libertatea. Acea zi transformandu-se pentru ei intr-o zi speciala pe care o sarbatoreau, fiind ziua eliberarii din robia Egiptului.
„Pomenirea acestei zile s-o pastrati si sa o praznuiti printr-o sarbatoare in cinstea Domnului ; s-o praznuiti ca o lege vesnica pentru urmasii vostri.” (Exodul 12:14).

In Noul Testament gasim spusele lui Ioan Botezatorul vis-a-vis de Isus Hristos: „Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii!” (Evanghelia dupa Ioan 1:29)

Nu avem un Paste... avem o Inviere, e bine sa ne amintim, si nu o data in an, de ceea ce s-a intamplat in urma ... de dragul meu, de dragul tau... pe culmea Golgotei. Aceasta ducand la eliberarea pacatosului din robia pacatului.

Sa privim videoclipul de mai jos… mai putem alerga dupa cumparaturi sa ne innoim garderoba? mai putem taia miei sa-i mancam? mai putem sa bem si sa strigam plini de distractie? mai putem sa ne vedem de propria viata ca si cum am fi stapanii lumii? Viata noastra n-ar trebui sa mai fie a noastra...ar trebui sa fie a Lui... caci “Dumnezeu isi arata dragostea pentru noi prin faptul ca, pe cand eram noi pacatosi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8)
Oare meritam un asa dar ? Hristos sa moara pe cruce in chinuri groaznice in locul nostru, al meu, al tau ?

Dar nu se termina aici, Isus Hristos a inviat din morti! Mormantul lui este gol! Fara EL n-am mai fi existat, dar indurarea Lui Dumnezeu fata de omenire este nemarginita. Hristos s-a inaltat si sta la dreapta Tatalui :
“Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si ca voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi” , “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal, decat prin Mine”.... a spus Domnul Isus Hristos (Evanghelia dupa Ioan 14:2,3,6)

Sa-L asteptam cum se cuvine!




Mai jos avem versurile cantarii:

Jos in Via Dolorosa

Jos în Via Dolorosa, în Ierusalim odat’
Soldatii-n strada-ngusta Il pazeau
Dar multimea dorea sa vada
Pe Cel ce ei la moarte-L condamnau.

Jos în Via Dolorosa este-al suferintei drum
Ca un miel mergea Mesia, Regele
Sus pe lemn El a murit de dragul meu, de dragul tau
Jos în Via Dolorosa este drumul de dureri.

Jertfit ca si un miel, Fiul lui Dumnezeu
Cu crucea urca sus pe Golgota
Jos în Via Dolorosa este-al suferintei drum
Ca un miel mergea Mesia, Regele.

Sus pe lemn El a murit
De dragul meu, de dragul tau.
Jos în Via Dolorosa
Este drumul de dureri.

“CINE VA CREDE IN MINE,

CHIAR DACA AR FI MURIT, VA TRAI. “

__________

scris de LoveGod

Cum traiesc ?...

      Oare ce este viata asta…? Conteaza? Si daca da…cat de mult ? sau de ce ar conta ? Azi suntem, maine nu mai stim...Azi ne bucuram de o clipa, maine clipa se spulbera, ramanad doar un praf, o amintire, o umbra... si totusi...de ce am astepta ca totul sa se duca in neant, cand am putea sa fructificam fiecare clipa, sa facem sa conteze, sa profitam la maxim si sa ne bucuram din plin. Nu stim ce aduce ziua de maine. Dar sa ne oferim clipe minunate de care sa ne amintim cu drag. Si, asa cum spunea cineva, cand ne va fi mai greu sa ne amintim de clipele frumoase si sa avem taria de a zambi si a merge mai departe.
      Nu sunt o impatimita a vietii, stiu ca va veni clipa cand vom lasa totul in urma si ne vom intalni cu Tatal nostru cel ceresc, dar viata are partea ei frumoasa, minunata. Si care ar fi aceea?, ar intreba cineva. Sa ne uitam un pic in jurul nostru...florile, aerul, soarele, nori si adierea vantului sunt lucruri care ne patrund in suflet si ne insenineaza. Sa privim un pic in jurul nostru, sa deschidem ochii...sunt atatia oameni care au nevoi de un sprijin, de o mana de ajutor, de o vorba buna, sau poate doar de un zambet. Nu exista satisfactie mai mare decat aceea de a fi o binecuvantare pentru cel de langa tine. Sa privim un pic in jurul nostru... avem o misiune, o lucrare de indeplinit, pe care o vom descoperi fiecare la randul nostru cand vom fi pregatiti sa ascultam.
     Viata este un dar ce ne-a fost dat si cand va veni vremea, tot ceea ce am facut, spus, crezut, va fi prezentat intregului Univers.
     Haideti sa nu mai lasam sa treaca viata pe langa noi, ci sa ne descoperim menirea si sa traim pentru ceea ce merita cu adevarat si va ramane ca o piatra stralucitoare si pretioasa in fata Tatalui nostru cel ceresc.
_________
 
scris de LoveGod

Stapani sau Sclavi ?

Dumnezeu a facut cerurile si pamantul. Apoi, ne-a facut pe noi oamenii, dar nu ne-a facut oricum. Ne-a facut dupa chipul Sau si ne-a facut stapani peste tot pamantul, peste tot ceea ce El a creat. Stapani peste animale, peste pasari, flori, apa si vant... El ne-a facut cu ratiune, sentimente si vointa.

Sentimentele...?! E un lucru frumos. Dumnezeu le-a creat si le-a pus acolo in inima noastra. Ele sunt o parte din noi. Sunt sentimente frumoase, curate, nobile, sentimente de iubire, bucurie ; dar sunt si sentimente mai putin frumoase, de amaraciune, tristele, ura, egoism...

Traim intr-o lume in care exista probleme, lucruri si situatii care ne fac sa suferim. Si, de cele mai multe ori, realitatea grava este ca, nu numai ca sunt atat de profunde, dar ne afecteaza asa de mult ca ne coplesesc fiinta. Si mergand mai departe, mai grav decat atat, este ca ne lasam coplesiti de aceste sentimente nemaiputand sa privim dincolo de ele. Stam cu ochii atintiti in pamant fara sa mai putem vedea ca Dumnezeu este langa noi. Suntem tristi si pe fata noastra nu se mai vede acea seninatate, bucurie, iar acea mica scanteie din privirea noastra....pare sa se fi stins ; o cauti si n-o mai gasesti.
Ce se intampla ? Sentimentele care sunt o parte din noi ne stapanesc ele pe noi ? Ne coordoneaza viata dupa cum vor ele ? Ne lasam tarati, robiti precum sclavii ? Oare, suntem sclavi ?... Nu! Noi suntem STAPANI! Dumnezeu ne-a facut stapani, nu stapaniti. El ne-a dat putere ca sa ne putem ridica deasupra tuturor problemelor, suferintelor, grijurilor.

Domnul Hristos a spus : „Veti cunoaste Adevarul si Adevarul va va face liberi.”
Noi L-am cunoscut, deci suntem liberi, liberi ca pasarea cerului!
Viata-i o lupta si trebuie sa luptam. Sa ne ridicam chiar daca suntem doborati. Sa nu ne lasam invinsi. Nu suntem singuri, El este cu noi.

Dumnezeu n-a produs niciodata sclavi, El a facut si face numai oameni LIBERI!

Dumnezeu este un Dumnezeu al imposibilului si primindu-l pe El, fiind copii ai Lui, am intrat si noi in sfera aceasta a imposibilului.

___________

postat de LoveGod

O INIMA si O SCRISOARE

Era o dimineata insorita de septembrie.

Cu toata frumusetea aceea a rasaritului de soare si a acelui cer albastru cu norii albi si pufosi care pluteau ca niste vapoare ... eram trista si nu vedeam nimic din frumusetea ce se revarsa peste pamantul umed de roua , peste verdele acela frumos al ierbii proaspete care parea mai frumos ca oricand in bataia soarelului, nici florile de mii de culori cu parfumul lor in petalele care atarnau greu din cauza picaturilor de roua care sclipeau in mii de culori si nici macar nu auzeam ciripitul vesel al pasarilor care se jucau printre ramurile copacilor.
Totul era negru in jurul meu, inima imi era cuprinsa de jale. O lacrima imi trecu dincolo de gene prelingandu-se pe obraz. Strangeam tare din pumni si din dinti, dar, degeaba, n-am mai rezistat... mi-am cufundat fata in palme si lacrimile au inceput sa-mi suruie pe obraji fara a mai avea putinta de a le opri. Tata se dusese de mult, iar acum... si mama... Odata cu ea s-a dus totul. Ramasesem singura. Ce voi face singura in aceasta lume ?
O bataie sfioasa in usa m-a facut sa tresar. Cine putea fi ? M-am dus totusi. Nu mai era nimeni. Un plic incepu sa pluteasca cand am deschis usa. A cazut pe prag si l-am luat. O scrisoare !? Poate era o greseala! Nu pare a fi pentru mine – nu mai aveam de la cine sa primesc scrisori – . M-a uitat in stanga si in dreapta, poate voi zari persoana care a pus-o, dar nu mai era nimeni, strada ramasese din nou pustie.
Am inceput s-o citesc...

„Scumpul meu,
Iti trimit aceasta scrisoare prin unul din ucenicii Mei. Vreau sa-ti spun cat de mult te iubesc, ca ma intereseaza soarta ta si as dori sa comunicam.
Azi dimineata cand te-ai trezit, eram langa patul tau in lumina minunatului Meu rasarit care a inundat odaia. Am sperat ca-mi vei spune „buna dimineata!”, dar n-ai facut-o. M-am gandit ca poate era prea devreme si de aceea nu M-ai observat. Am incercat sa-ti atrag atentia cand ai deschis usa, grabit. Ti-am sarutat fata cu boarea diminetii. Am revarstat asupra ta mireasma dulce si parfumata a florilor. Ti-am fredonat o melodie de dragoste prin ciripitul pasarilor. Ai trecut pe langa Mine grabind pasul.
M-ai tarziu, te-am privit mergand si discutand aprins cu prietenii. Ah! Cat as fi dorit sa schimbi cateva cuvinte si cu Mine! M-am apropiat si am sperat sa-mi vorbesti. Ai trecut pe langa Mine, fara sa Ma bagi in seama.
Dupa amiaza ti-am trimis o ploaie invioratoare si ti-am stralucit prin fiecare picatura. Am strigat din ceruri cu glas de tunet, doar ma vei auzi. Apoi ti-am pictat un curcubeu fermecator in mijlocul norilor Mei aurii. Mi-am zis ”cu siguranta Ma vei vedea!”, dar, ca un facut, nu M-ai vazut.
Seara, la sfarsitul zilei, ti-am trimis un apus minunat de soare. Apoi, ti-am facut cu ochiul de mii de ori prin stelele Mele stralucitoare, nadajduind ca Ma vei vedea si-Mi vei face si tu cu ochiul. Am ramas inselat si de data aceasta.
In sfarsit, noaptea, la culcare, am revarsat lumina lunii pe fata ta ca sa-ti amintesc ca nu te-am uitat. Am sperat ca, macar acum, sa-Mi vorbesti, inainte de culcare. Nu Mi-ai spus nici un cuvant. M-a durut lucrul acesta ; totusi am continuat sa stau de veghe la capataiul tau, nadajduind ca macar a doua zi dimineata vei observa prezenta Mea.
Tot astfel, in fiecare zi, am continuat sa Ma descopar prin tot felul de cai, sperand ca vei dori sa fiu Pastorul tau. Eu pot sa-ti port de grija ca nimeni altul. Eu sunt Pastorul cel Bun, care isi da viata pentru oile Lui. Eu am venit ca oile Mele sa aiba viata si sa o aiba din belsug. Dragostea Mea pentru tine este mai adanca decat marea si mai inalta decat cerul. Te iubesc cu o iubire vesnic, de aceea te pastrez in bunatatea Mea. Am atatea sa-ti impartasesc. Pentru binele tau, te rog, sa-mi raspunzi. Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine.”
Al tau prieten care te iubeste,
ISUS HRISTOS.

Am impaturit scrisoarea si-am strans-o la piept.

Fata mea se schimbase. Totul se luminase in jurul meu. De data aceasta lacrimile care-mi curgeau din plin, erau lacrimi de fericire.
Cineva ma iubea inca din vesnicii si eu nu stiusem acest lucru.

_________________

postat de LoveGod