luni, martie 17, 2008

O INIMA si O SCRISOARE



Era o dimineata insorita de septembrie.

Cu toata frumusetea aceea a rasaritului de soare si a acelui cer albastru cu norii albi si pufosi care pluteau ca niste vapoare ... eram trista si nu vedeam nimic din frumusetea ce se revarsa peste pamantul umed de roua , peste verdele acela frumos al ierbii proaspete care parea mai frumos ca oricand in bataia soarelului, nici florile de mii de culori cu parfumul lor in petalele care atarnau greu din cauza picaturilor de roua care sclipeau in mii de culori si nici macar nu auzeam ciripitul vesel al pasarilor care se jucau printre ramurile copacilor.
Totul era negru in jurul meu, inima imi era cuprinsa de jale. O lacrima imi trecu dincolo de gene prelingandu-se pe obraz. Strangeam tare din pumni si din dinti, dar, degeaba, n-am mai rezistat... mi-am cufundat fata in palme si lacrimile au inceput sa-mi suruie pe obraji fara a mai avea putinta de a le opri. Tata se dusese de mult, iar acum... si mama... Odata cu ea s-a dus totul. Ramasesem singura. Ce voi face singura in aceasta lume ?
O bataie sfioasa in usa m-a facut sa tresar. Cine putea fi ? M-am dus totusi. Nu mai era nimeni. Un plic incepu sa pluteasca cand am deschis usa. A cazut pe prag si l-am luat. O scrisoare !? Poate era o greseala! Nu pare a fi pentru mine – nu mai aveam de la cine sa primesc scrisori – . M-a uitat in stanga si in dreapta, poate voi zari persoana care a pus-o, dar nu mai era nimeni, strada ramasese din nou pustie.
Am inceput s-o citesc...

„Scumpul meu,
Iti trimit aceasta scrisoare prin unul din ucenicii Mei. Vreau sa-ti spun cat de mult te iubesc, ca ma intereseaza soarta ta si as dori sa comunicam.
Azi dimineata cand te-ai trezit, eram langa patul tau in lumina minunatului Meu rasarit care a inundat odaia. Am sperat ca-mi vei spune „buna dimineata!”, dar n-ai facut-o. M-am gandit ca poate era prea devreme si de aceea nu M-ai observat. Am incercat sa-ti atrag atentia cand ai deschis usa, grabit. Ti-am sarutat fata cu boarea diminetii. Am revarstat asupra ta mireasma dulce si parfumata a florilor. Ti-am fredonat o melodie de dragoste prin ciripitul pasarilor. Ai trecut pe langa Mine grabind pasul.
M-ai tarziu, te-am privit mergand si discutand aprins cu prietenii. Ah! Cat as fi dorit sa schimbi cateva cuvinte si cu Mine! M-am apropiat si am sperat sa-mi vorbesti. Ai trecut pe langa Mine, fara sa Ma bagi in seama.
Dupa amiaza ti-am trimis o ploaie invioratoare si ti-am stralucit prin fiecare picatura. Am strigat din ceruri cu glas de tunet, doar ma vei auzi. Apoi ti-am pictat un curcubeu fermecator in mijlocul norilor Mei aurii. Mi-am zis ”cu siguranta Ma vei vedea!”, dar, ca un facut, nu M-ai vazut.
Seara, la sfarsitul zilei, ti-am trimis un apus minunat de soare. Apoi, ti-am facut cu ochiul de mii de ori prin stelele Mele stralucitoare, nadajduind ca Ma vei vedea si-Mi vei face si tu cu ochiul. Am ramas inselat si de data aceasta.
In sfarsit, noaptea, la culcare, am revarsat lumina lunii pe fata ta ca sa-ti amintesc ca nu te-am uitat. Am sperat ca, macar acum, sa-Mi vorbesti, inainte de culcare. Nu Mi-ai spus nici un cuvant. M-a durut lucrul acesta ; totusi am continuat sa stau de veghe la capataiul tau, nadajduind ca macar a doua zi dimineata vei observa prezenta Mea.
Tot astfel, in fiecare zi, am continuat sa Ma descopar prin tot felul de cai, sperand ca vei dori sa fiu Pastorul tau. Eu pot sa-ti port de grija ca nimeni altul. Eu sunt Pastorul cel Bun, care isi da viata pentru oile Lui. Eu am venit ca oile Mele sa aiba viata si sa o aiba din belsug. Dragostea Mea pentru tine este mai adanca decat marea si mai inalta decat cerul. Te iubesc cu o iubire vesnic, de aceea te pastrez in bunatatea Mea. Am atatea sa-ti impartasesc. Pentru binele tau, te rog, sa-mi raspunzi. Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine.”
Al tau prieten care te iubeste,
ISUS HRISTOS.

Am impaturit scrisoarea si-am strans-o la piept.
Fata mea se schimbase. Totul se luminase in jurul meu. De data aceasta lacrimile care-mi curgeau din plin, erau lacrimi de fericire.
Cineva ma iubea inca din vesnicii si eu nu stiusem acest lucru.

_________________

postat de LoveGod

Niciun comentariu: